Nu foarte multa lumea si-a facut blog pe promisiuni.com. Si totusi nu pot sa numesc acest proiect un esec pentru ca intodeauna calitatea primeaza. Si poate, totusi, romanii nu prea fac promisiuni. Sunt spontani. Fac ceea ce simt la un moment dat. Promiti ca vei fi spontan ?
Sub aspectul denumirii, nu stiu ce ai vrea sa vezi sau sa citesti din momentul incarcarii paginii. Dar pana te hotarasti tu sa-mi spui cam ce ar trebui sa se ascunda in spatele unui link “promisiuni.com”, iti sugerez eu cam la ce sa te gandesti. Eu zic ca ar fi cazul sa ma intrebi care au fost ultimele mele promisiuni (pe care mi le amintesc), pe care le-am respectat si pe care nu.
Nu stiu daca tu esti la fel ca mine (si, crede-ma, ar trebui sa depui ceva efort sa faci astfel incat sa ma intereseze), dar eu retin mai bine momentele cand incalc vreo promisiune.
Orice ar spune Marx despre capitalism sau Kant despre sexualitate, in om cea mai mare parte a gandirii este ocupata de Doamne-Doamne. Ca nimeni altcineva nu o sa te faca sa te gandesti ca ai facut o promisiune, sa-ti amintesti de ziua in care ai vazut pentru prima data marea sau sa ai vreun deja-vu.
Experienta fiecaruia dintre noi este impaienjenita de vorbele altora si de gandurile noastre reprimate de anxietate inconstienta si de existente supraevaluate.
Acum eu iti ocup cateva momente din timpul pe care il acorzi tu navigarii pe net. Iti stric vederea cu atat mai mult, cu cat mai multe randuri voi scrie. Te fac sa taci si sa nu mai dai click-uri. Daca te uiti putin inapoi, pentru cateva clipe mi-ai apartinut si, de ce sa nu recunosti, am ocupat putin spatiu, oricat de insignifiant ar fi el, in creierul tau.
Te indrepti in scaun (sau ce-o fi) si te gandesti la ce ai mai promis si cui. Dar inainte de a avea tu flashback-uri, mai e ceva… Oare cate promisiuni ai auzit tu, cate ti s-au facut, pe cate le-ai crezut si cate s-au respectat.
Poate ca acum ar fi cazul sa-mi dai si mie vreo idee de gandire…
Trebuie sa stau sa scriu eu primul post, dar nu cred ca am inspiratie acum. Huh ? N-ai inteles nimic din ce ti-am spus eu. Nu asa am zis. CIPRIAAAN! Nu vrei tu mai bine sa te scot undeva ? (OK) Stai sa ma gandesc acuma sa zic ceva mai inteligent, ca vad !!! ******** Ai cenzurat. Semnul exclamarii: ! Pai hai. Acum am vazut ca mi-ai dat ok-ul 
(Pai si postul asta ??) Pai si asta e post ? (da) E adevarat ca fluturii traiesc o zi ? (unii) Si ceilalti ? (da!) Dar eu nu sunt fluture, nu ? (asta incercam toti sa aflam) (gata ?) Pai are vreo logica ? (trebuie sa aiba ?) Teoretic da, pentru ca noi ne intelegem, dar cine stie daca ne va intelege si altcineva ? Dar practic putin imi pasa. (hai sa mergem)
*Spatiu de upload materiale in blogul tau - 100 MB - REALIZAT
* Marime maxima fisier - 5MB - REALIZAT
* Carte printata, disponibila in librarii cu cele mai interesante posturi de pe promisiuni “Antologie promisiuni” - la fiecare un an - VA APARE PE 14 MAI 2009
* Conturile expira doar daca nu ati postat nimic nou pe site timp de 12 luni - REALIZAT
In primul rand blogger. Apoi fotograf. Jurnalist. Licean indragostit. Vlogger. Fetita deceptionata si parasita de un fat frumos cu gel, profesor de chimie la o scoala profesionala sau poate chiar presedintele fratiei ALFA Alfa Gama. Pe promisiuni nu conteaza. Aici te exprimi cum doresti. Comentezi. Lauzi, iubesti, critici, inalti zmee spre care mai apoi suflii sa pluteasca cat mai departe. Iubesti si privesti simplitatea absoluta a unei tigari fumate pana la filtru, a unei cani cu apa pe care desi era sa o versi de 4 ori pana acum nu te induri sa o muti, pentru ca acum creezi. Si nimeni si nimic nu te poate deranja.
Da, stiu, sunt multe site-uri care iti ofera bloguri gratuite. Asta facem si noi. Insa noi o facem din dragoste. Din dragostea pentru blogeri si bloguri. Pentru ca stim sa te apreciem, sa te citim, si uneori sa te criticam. Comunitatea promisiuni in care te asteptam sa aderi este o comunitate a baieteilor cu tepi si a fetitelor cu codite parfumate. A celor care mai cred in inocenta lumii, in moralitate, si totodata in libera exprimare. In frumusetea greselilor gramaticale, in viitorul iubirii. Haideti sa scriem si sa citim, sa ne scriem si sa ne citim, sa ne descoperim unii pe altii. Haideti sa facem acum prima promisiune. Ce promiti tu ?
